Am ajuns la un nivel bun şi nu pot să nu remarc faptul că fiecare dintre cei care se îngrijesc să aveţi parte de cele mai noi ştiri de la echipă încearcă mereu să se autodepăşească. Uşor-uşor ne-am transformat într-o redacţie în adevăratul sens al cuvântului, deşi “biroul” propriu-zis al “Dunării Bătrâne” este în continuare terasa de la care a pornit totul. Redacţia noastră există mai mult pe tărâmul virtual (discuţii pe Messenger, materiale trimise pe mail), dar organizarea noastră este în mare parte asemănătoare unui ziar adevărat de sport. Articolele săptămânale sunt trimise mai întâi la corectură, împreună cu pozele reprezentative şi abia apoi ajung pe mâna graficianului care încearcă să le dea culoare la propriu şi la figurat. Apoi, după cum v-aţi obişnuit, în dimineaţa zilei în care Oţelul îşi dispută meciurile de campionat, ziarul “iese la lumină”. În aceeaşi zi ne întâlnim şi discutăm despre numărul abia apărut: ce a fost bine, ce nu, la ce mai trebuie lucrat, ce idei propuse de cititori pot fi puse în practică, etc.

Formăm o echipă tânără (cu vârste între 15 şi 27 de ani), unită doar de scopul de a face clubul nostru mai cunoscut, de a-i acorda atenţia pe care o merită şi de a oferi suporterilor “oţelari” şansa de a fi mai bine informaţi cu privire la tot ceea ce înseamnă Oţelul. De câte ori presa centrală ne-a ocolit?? De câte ori s-au scris articole mincinoase despre echipa noastră în aceleaşi publicaţii?? “Dunărea Bătrână” este, cu voia dvs., strigătul oricărui fan gălăţean plictisit de minciuni şi care-şi doreşte să afle mai multe despre Oţelul. Acum 2 ani, înainte ca ziarul electronic să devină realitate, eram eu însumi în pielea acestor suporteri avizi după informaţiile despre echipa mea, după ştirile care întârziau mereu să apară. Această frustrantă lipsă de respect pentru Oţelul, din partea presei în general, a făcut ca 13 suporteri  (adunaţi de prin toate colţurile stadionului, fie că e vorba de Peluza Nord, Sud, tribuna 1 sau 2) să-şi unească forţele pentru a oferi fiecărui fan roş-alb-albastru şansa de a se simţi mai aproape de echipă.

Drumul până la apariţia unei noi ediţii este de multe ori anevoios şi implică multe ore pierdute sau nedormite, pentru că toţi ne implicăm în pauzele de muncă sau de şcoală, dar ne putem mândri cu faptul că fiecare număr a apărut la timp şi fiecare număr s-a vrut a fi mai bun decât cel precedent. Ne-a animat mereu faptul că numărul cititorilor a rămas constant, deşi cifrele nu ne mulţumesc întru totul. Ştim că faptul că revista apare doar pe internet este în continuare “o barieră”, de vreme ce mulţi suporteri nu au acces la un calculator. Cu toate astea nu vom renunţa şi poate că într-o bună zi, sperăm cât mai curând, “Dunărea Bătrână” va exista nu doar în lumea virtuală ci şi în cea reală, în mâinile suporterilor, înainte de fiecare partidă. Până atunci însă suntem conştienţi cu toţii că mai avem mult de lucru noi înşine. Ne bucură faptul că suporterii “oţelari” ne susţin în continuare şi ştim că doar împreună putem creşte şi mai mult calitatea ziarului. Tocmai de aceea fac un apel către toţi cei care ne citesc să se implice mai mult şi să ne ajute cu sugestii şi, de ce nu, chiar şi cu critici constructive.

 Ultima perioadă a fost cu siguranţă una de bun augur, iar interviurile săptămânale cu jucătorii şi ştirile noi care apar în timp real pe site (www.dunareabatrana.com), nu fac decât să întărească acest lucru. Culorile roşu-alb-albastre ne fascinează şi ne motivează deopotrivă. Probabil că şi ele au o poveste, care la fel ca povestea Dunării Bătrâne sperăm să nu aibă niciodată final…